Cand discuti configuratii de fata cu victima

De ceva timp, am inceput sa ne gandim la calculatoare pentru gremlini. Astazi Manzel a facut primul pas si a venit cu ceva proiecte si bugete, pe care le-am discutat la o pauza de cafea.

Mi-am lasat PC-ul pornit, fara ctrl+alt+del, si am notat in agenda toate punctele discutiei cu Manzel, unul dintre ele fiind acela ca sunt dispusa sa impart calculatorul meu cu gremlinii, ba chiar, daca se justifica sacrificiul, renunt la componente de baza pentru asamblarea altui computer dedicat exclusiv juniorilor.

Dupa sedinta, ma intorc la proiectele mele si constat ca rabdarea educata pe vremea 486-urilor inca da roade. Word-ul a inceput sa se blocheze, imi ia veacuri pina sa fac copy-paste, hdd-ul crantane de parca sparge alune. O fi si el nervos, la urma urmei stie si el ce-l asteapta dupa ce incape pe mana gremlinilor…

Prieten nou de nadejde

Noul meu bun prieten a așteptat cuminte să îl bag în seamă. Timid, a așteptat în apropierea mea cam vreo cinci ani. Niciodată când aș fi avut nevoie de ajutor, nu i l-am cerut. Era lângă mine, oferindu-se de fiecare dată, dar eu fie nu l-am văzut, fie am crezut că ajutorul lui ar fi numai ceva din politețe (când, oricât de binevoitor ar fi cineva, până la la urmă tot singur rezolvi problemele, chiar mai eficient).

Mi-am trimis gremlinii la grădiniță cu cămașă și cravată, rugându-mă pe ascuns să le vină ideea de a-și da jos cravatele la ora mesei, sperând în secret la posibilitatea ca educatoarele să le sugereze că pot avea mai multă libertate de mișcare dacă renunță la strangulatoare. Dar situația a fost mult mai disperată decât mă așteptam. Când am ieșit la ora 8 pe poarta grădiniței, văzând eu afișat meniul de prânz al copiiilor- ceva cu sos de tomate, mi-am stabilit niște așteptări realiste: ”Bine ca e o reducere acum in wk-end la magazin, sigur le trebuie alt set de cămăși, iar alte cravate le dau de la mine”.

Surpriză plăcută la revederea cu copiii, după inspecția vizuală la prima cercetare: nici o pată! I-am felicitat din tot sufletul că au știut să stea și să mănânce frumos. Drept replică, feciorii au început a vorbi amândoi deodată, stereo, că doar d-aia am două urechi, să fie câte una pentru fiecare: ”Mami, mi-am luat singur plastelina și lipiciul de pe cravată! Și eu am șters cu șervețelul acuarelele de pe mânecă, vezi?!?”

Acela a fost momentul în care creierul meu, panicat, și-a amintit că sub chiuveta de la baie zace Domnul Veniș. Săracul de el, cred că nici nu erau copiii născuți când a fost adus în casă și abandonat – la ce bun să folosești artileria grea când poți învinge numai cu infanteria?

Astăzi așadar am regăsit un prieten bun, genul ală de nu te lasă la greu și care este singurul în stare să te înțeleagă pe deplin și să-ți rezolve păsul. Și prevăd că voi seca această prietenie până la ultima picătură 🙂

Gata vacanta

Alarma telefonului e pusă să sune la ora 6:20, azi e prima zi de grădiniță. La ora șase, se aude un cor de zbierăte vesele: -Mami, mami, s-a făcut dimineată! Încerc să-l bombăn pe acela care a lăsat jaluzele netrase până la capăt, de a putut să intre firicelul de lumină, respectiv dovada care mă împiedică să mă lansez în discuții contradictorii. Dar îmi trece prin minte că e posibil ca gremlinii să fi așteptat treji de la ora cinci venirea zorilor, iar placa cu ”mai stăm încă 5-10 minute până când sună ceasul” nu mai merge, nu trebuie să le creez eu obiceiuri proaste.

Atâta nerăbdare nu mi-am imaginat. E adevărat că le-am spus că ultimul an de grădiniță e pregătitor și am rostit un întreg discurs despre școală, totuși ceva s-a prins. E prima zi din ultimul an de grădiniță, respectiv clasa zero și e ceva magic.

Săptămâna trecută i-am dus la magazin și am cumpărat împreună cu ei câte o cămașă și o cravată, la alegerea lor, avînd grijă să fac din asta o adevărată festivitate și drumul până la magazin o adevărată excursie. Cum să nu transmit eu mai departe, moștenitorilor mei, patima/damblaua/nebunia mea cu cravatele ?!?

În dimineața asta, îmbrăcați atât de frumos pe cât le permite garderoba (cu adidași în picioare și haină de ploaie pe post de sacou), au plecat din casă simțindu-se importanți și mândri de ținuta lor. Au dus și flori, câte un buchet așa cum au ales ei singuri (Mihai- crizanteme albe, Luca- trandafiri roz), pe care eu le-am desfăcut și i-am instruit să dea câte o floare la fiecare educatoare și două sau mai multe flori la educatoarele preferate. Nu știu dacă au reușit să facă împărțeala așa cum și-au planificat singuri, aștept să îmi povestească 🙂

Ar mai fi plecat ei de acasă si cu schultute, sa arate educatoarelor ce au mesterit singuri in vacanta (la initiativa lor si complet nesupravegheati), dar așa ceva nici măcar eu, în nebunia mea, nu am putut aproba. Totuși, în seara asta o să vină Moș Crăciun în vizită…

Gremlinii macho

Fiind ceva ofertă la Lidl, mi-am luat gremlinii și i-am întrebat la fața locului ce model de ciorapi (strumpfhose) le-ar plăcea. M-am gândit că dacă există modele pentru băieți și măsura potrivită vârstei lor, poate la iarnă or fi de folos. Și numai ce îi văd dând din mână a refuz, iar în ochi privirea tipică a lui tac-su: ”ce vii la mine cu prostiile astea?”.

-Păi? întreb eu, alegând din toate cuvintele pe cel mai erudit.

-Păi ciorapii sunt pentru fete! răspund gremlinii îndepărtându-se de raft, fugind din calea absurdului. Unul era încălțat în expadrile cu model de flamingo și șireturi roz, celălalt purta brățară din mărgele roșii și la gât lănțișor cu ceva inimioară.

Cică să nu te dai bătut niciodată

Este un afiș cu o broască care, din gura berzei, în timp ce barza se pregătește să o înghită, scoate mâinile și strange barza de gât. Mesajul ar fi acela că nu trebuie să renunți niciodată la luptă.

Cam așa ca broscuța învingătoare m-am simțit eu astăzi. Mai sunt trei zile până la vacanța grădiniței, după un an în care au tot fost tentative de a-i face pe gremlini să ajungă la grădiniță la ora 8, fără să fie mânați de la spate. Gremlinilor le-am dat ca reper (daca au întârziat sau nu, cât de mult) numărul de ghiozdane pe care le găsesc când sosesc. Ca să simplific lucrurile, de fiecare dată am numărat numai ghiozdanele copiiilor din grupa lor; în medie numărătoarea ajungea la numărul 4, gremlinii fiind recompensați când găseau cel mult doi copii sosiți înaintea lor.

Astăzi însă, când vacanța școlară e plin toi și majoritatea părinților sunt în concediu,  pe la ora 8:10-8:15 am fost primii în toată grădinița. Gremlinii mei au izbucnit zgomotoși: ”-Vezi, mami, am reușit! Astăzi nu am întârziat deloc!”

Lecția păianjenului

Mi-am învățat gremlinii că primul lucru pe care trebuie să-l facă atunci când se mai întâmplă să cadă este să se ridice. Mai întâi se ridică, se scutură, apoi analizează dacă îi doare și cât de tare. Le mai spun că e necesar să cadă de multe ori până să învețe – orice ar vrea să învețe, fără greșeli și mult exercițiu nu se poate. Discursul filosofic se încheie de fiecare dată cu povestea păianjenului care se urcă pe burlan.

Zilele trecute și-au meșterit la grădiniță păianjeni din hârtie și cleaning pipes – creaturi pe care a trebuit să le admir și să le țin eu în mână până acasă, chestii pe care cumva au ajuns să le agațe de mânerul ușii la dulap, la expoziție.

Mă pregătesc psihic pentru păienjenii chinezești de jucărie ce presimt că îmi vor invada casa în curând. Șerpii de jucărie sunt deja închiși în keller, într-un borcan, dar mă aștept să îi găsesc înapoi sub pernă în câțiva ani.

Lista nu da gres

În timp ce trebăluiam prin bucătărie, tot aruncam cu indicații în gremlinul care voia să stea și el liniștit pe canapea în sufragerie. La un moment dat mă aud:  ”Du-te în hol, pune-ți ghiozdanul la loc în cuier de unde l-ai trântit când ai venit de la grădiniță, scoate cutia de mâncare și adu-mi-o să o spăl, scoate sticla de apă și pune-o pe masă, fă la fel și pentru frate-tău, care  doarme și nu putem să îl lăsăm cu ghiozdanul așa. Și anunță-mă când ai terminat ”

Hopa, stai așa, pune pe pauză. – Realizez de ce vorbeam singură și schimb placa. Chem gremlinul, îi scriu indicațiile sub formă listă (cu litere de tipar, să poată citi) și îi spun că poate să taie câte o sarcină de pe listă de îndată ce este îndeplinită. De neprețuit a fost momentul în care gremlinul meu s-a simțit tratat ca un om mare și i s-a dat să citească. De neprețuit plăcerea cu care tăia de pe listă.

Turismul cu gremlini si asteptarile

Am avut astăzi o revelație. Dacă am de gând să iau gremlinii cu mine în diverse locații turistice pe care vreau să le vizitez, atunci ar fi bine să privesc toată aventura ca pe un joc cu nivele. Am ajuns la destinație fără scandal? Nivelul 1 a fost trecut. Mers la toaletă în mod pașnic, fără stres? Am mai câștigat 10 puncte. Copilul zbiară că musai vrea un suvenir sclipicios? Ups, atenție, pot pierde o viață.

Expect nothing, enjoy everything.

Fantezii de gremlini

Ziua 1: -Tati, vreau sa ma duci la gradinita cu masina!

Ziua 2: -Tati, vreau sa ma duci la gradinita cu masina!

Ziua nspe: – Tati, dar tu niciodata nu ma duci la gradinita cu masina! Cand vine Nasa sa ma duca cu taxi-ul la gradinita?

Ziua nspe la patrat: – Tati, vreu sa ma duci la gradinita cu masina!

Astazi tati a cedat. Data viitoare am zis ca o sa ii duc eu, cu masina mea Flinstone – imi trebuie o cutie de carton si multa rabdare.