Lecția păianjenului

Mi-am învățat gremlinii că primul lucru pe care trebuie să-l facă atunci când se mai întâmplă să cadă este să se ridice. Mai întâi se ridică, se scutură, apoi analizează dacă îi doare și cât de tare. Le mai spun că e necesar să cadă de multe ori până să învețe – orice ar vrea să învețe, fără greșeli și mult exercițiu nu se poate. Discursul filosofic se încheie de fiecare dată cu povestea păianjenului care se urcă pe burlan.

Zilele trecute și-au meșterit la grădiniță păianjeni din hârtie și cleaning pipes – creaturi pe care a trebuit să le admir și să le țin eu în mână până acasă, chestii pe care cumva au ajuns să le agațe de mânerul ușii la dulap, la expoziție.

Mă pregătesc psihic pentru păienjenii chinezești de jucărie ce presimt că îmi vor invada casa în curând. Șerpii de jucărie sunt deja închiși în keller, într-un borcan, dar mă aștept să îi găsesc înapoi sub pernă în câțiva ani.

Lista nu da gres

În timp ce trebăluiam prin bucătărie, tot aruncam cu indicații în gremlinul care voia să stea și el liniștit pe canapea în sufragerie. La un moment dat mă aud:  ”Du-te în hol, pune-ți ghiozdanul la loc în cuier de unde l-ai trântit când ai venit de la grădiniță, scoate cutia de mâncare și adu-mi-o să o spăl, scoate sticla de apă și pune-o pe masă, fă la fel și pentru frate-tău, care  doarme și nu putem să îl lăsăm cu ghiozdanul așa. Și anunță-mă când ai terminat ”

Hopa, stai așa, pune pe pauză. – Realizez de ce vorbeam singură și schimb placa. Chem gremlinul, îi scriu indicațiile sub formă listă (cu litere de tipar, să poată citi) și îi spun că poate să taie câte o sarcină de pe listă de îndată ce este îndeplinită. De neprețuit a fost momentul în care gremlinul meu s-a simțit tratat ca un om mare și i s-a dat să citească. De neprețuit plăcerea cu care tăia de pe listă.

Turismul cu gremlini si asteptarile

Am avut astăzi o revelație. Dacă am de gând să iau gremlinii cu mine în diverse locații turistice pe care vreau să le vizitez, atunci ar fi bine să privesc toată aventura ca pe un joc cu nivele. Am ajuns la destinație fără scandal? Nivelul 1 a fost trecut. Mers la toaletă în mod pașnic, fără stres? Am mai câștigat 10 puncte. Copilul zbiară că musai vrea un suvenir sclipicios? Ups, atenție, pot pierde o viață.

Expect nothing, enjoy everything.

Fantezii de gremlini

Ziua 1: -Tati, vreau sa ma duci la gradinita cu masina!

Ziua 2: -Tati, vreau sa ma duci la gradinita cu masina!

Ziua nspe: – Tati, dar tu niciodata nu ma duci la gradinita cu masina! Cand vine Nasa sa ma duca cu taxi-ul la gradinita?

Ziua nspe la patrat: – Tati, vreu sa ma duci la gradinita cu masina!

Astazi tati a cedat. Data viitoare am zis ca o sa ii duc eu, cu masina mea Flinstone – imi trebuie o cutie de carton si multa rabdare.

Răzvrătirea

În timp ce discutam cu Manzel, vine la mine gremlinul numai un zâmbet și îmi spune    ”-Mami, eu și cu gremlinul frate am prăpădit toată hârtia albă, am mâzgălit toate foile mici !” . ”-Cum, foile din sertar, alea de la Nașa, la care nu aveți voie să umblați și pentru care trebuie să îmi dați puncte?” am întrebat eu naivă, în timp ce un rânjet de satisfacție, care îi brăzda toată fața, îmi confirma că trebuie să ajung urgent la locul crimei.

O evaluare dintr-o privire: un top de hârtie albă și un top de hârtie colorată zăceau rănite pe tot covorul – mâzgălite, tăiate cu foarfeca, pătate cu lipici… un adevărat papirocid, cu pagube materiale destul de mari.

Respir adânc, în timp ce îmi amintesc :

  • Gremlinilor, când faceți vreo prostie, veniți și spuneți-mi imediat. Mai bine să știu de la voi și să pot corecta la timp, decât să descopăr singură și să mă enervez. Deci așa să știți de la mine: faceți o prostie, mă anunțați imediat, promit să nu mă supăr pe voi și nici nu primiți vreo pedeapsă.  Așa grăit-am eu regula de aur.

 

Nepotii si bunica

-Mami, hai să o sunăm pe bunica! Vreau să vorbesc cu bunica! ACUM!

Mă execut, de altfel începusem să formez numărul de telefon cu mult înainte de a deveni gremlinul isteric. Cum la celălalt capăt nu răspunde nimeni, iar eu nu pot rămâne cu niște curiozități nelămurite, îl întreb pe copil ce voia să vorbească așa urgent, ce voia să îi spună bunicii.

-Tu nu vrei să mergem în parc și bunica mi-a promis că mă duce ea.

**************************************************

Îmi anunț gremlinii că va fi ziua bunicii în curând și îi întreb ce cadou propun ei să îi luăm. Unul zice flori – frumos, testul trecut. Celălalt zice hârtie, creioane și carioci. Încep să râd și mă apucă predica cu ”fiecare are preferințele lui, ceea ce ție îți place nu se potrivește altora, bunica are alte pasiuni…”.

Plictisit de discurs, gremlinul mă întrerupe după vreo două minute de politețe (fiind copil, posibil totuși ca 2 minute să fi fost timpul real de reacție al creierului lui la primele  mele cuvinte- atât i-a luat să proceseze că debitez prostii):

-Dar eu, când merg la bunica, am nevoie de hârtie și creioane ca să desenez!

 

Semnele unui regim autoritar

Sambăta dimineata, ora nouă. În așteptarea lui Covlio, care o să sune la ușă cu un pachet extrem de voluminos și greu, mă apuc cu ochii mijiți să debarasez holul. Neștiindu-mi planul, în clipa în care gremlinul mă vede că iau aspiratorul, aleargă în sufragerie și, până nici nu am apucat să pun în priză aspiratorul, toate șinele de tren și accesoriile aferente au fost strânse.

 

So It Begins #3

Săptămâna trecută: – Mami, când o sa facem 5 ani, o să primim un bebeluș așa cum are Liza?

Ieri: – Mami, la 6 ani o să avem un frate mic și nou, da? (cu accent de Moravia, yes?)

În dimineața asta: -Mami, dar când o să avem și noi un frațior nou?!!?

Insectele din lumea gremlinilor

– Copile, vino să îmi povestești ce ai făcut azi la grădiniță!

-M-am jucat, am fost în parcul cu mașinuță verde și din parc ți-am adus o surpriză.

– Pietricele ? Bețe? întreb eu de una singură, în timp ce gremlinul cotrobăia de zor prin ghiozdan. Vine din hol plângând și, cu lacrimi în ochi, îmi răspunde:

-Nu, pusesem în ghiozdan furnici, dar nu le mai găsesc! Îți aduc mâine altele…

***************************************************************************

– Copile, te rog, nu mai tot închide gardul de la bucătărie.

Peste cinci minute, aceeași rugăminte, de data asta cu explicații : ”am treabă și mă enervează să tot deschid portița asta, uite nu e nimic pe foc și nici nu sunt cuțite pe masă, poate să rămână deschisă”.

Desigur, peste alte minute, iar se aude un zdrang – trântit gardul, nervi întinși, eu izbucnesc cu un – Măi, ce înseamnă asta? De ce tot închizi gardul?

– Dar e o muscă la bucătărie și eu nu vreau să vină la mine !!! zise gremlinul de cealaltă parte a porții…