Observator fin

Odată cu înaintarea în vârstă, crește mândria gremlinilor de a fi considerați copii mari, dar cresc și pretențiile pe care oamenii mari le au de la ei. De la o vreme am început să le introduc reguli de stat la masă, dar într-un stil mai relaxat, fiindcă urechile lor sunt încă sensibile și trebuie să prind exact momentul ală unic de 30 de secunde/zi  în care timpanul lor se deschide și informațiile captate din exterior ajung și la creier. (În restul zilei urechile lor fie au rol decorativ, fie îi ajută la menținerea echilibrului).

Cum stăteam ieri pe canapea și ne uitam la dalmațieni, mie mi se face foame și încep să ronțăi niște prune. Așa că încep să împart și gremlinilor, doar nu pot să mănânc singură. Dar gremlinul M, un mic încăpățânat care stăpânește arta observării micilor detalii, mi-o trântește fin: ”eu mănânc numai la masă!”. N-ar fi zis în ruptul capului că nu vrea/ nu are chef, dacă e loc de taxare 🙂

One thought on “Observator fin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *