Nepotii si bunica

-Mami, hai să o sunăm pe bunica! Vreau să vorbesc cu bunica! ACUM!

Mă execut, de altfel începusem să formez numărul de telefon cu mult înainte de a deveni gremlinul isteric. Cum la celălalt capăt nu răspunde nimeni, iar eu nu pot rămâne cu niște curiozități nelămurite, îl întreb pe copil ce voia să vorbească așa urgent, ce voia să îi spună bunicii.

-Tu nu vrei să mergem în parc și bunica mi-a promis că mă duce ea.

**************************************************

Îmi anunț gremlinii că va fi ziua bunicii în curând și îi întreb ce cadou propun ei să îi luăm. Unul zice flori – frumos, testul trecut. Celălalt zice hârtie, creioane și carioci. Încep să râd și mă apucă predica cu ”fiecare are preferințele lui, ceea ce ție îți place nu se potrivește altora, bunica are alte pasiuni…”.

Plictisit de discurs, gremlinul mă întrerupe după vreo două minute de politețe (fiind copil, posibil totuși ca 2 minute să fi fost timpul real de reacție al creierului lui la primele  mele cuvinte- atât i-a luat să proceseze că debitez prostii):

-Dar eu, când merg la bunica, am nevoie de hârtie și creioane ca să desenez!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *