Copilul inginer

Fiind azi 20 martie, am avut ideea sa culegem câteva bețe din spatele blocului, să le punem la panou și să facem un copac de primăvară. Ne-am întors seara cu așa ceva (Manzel l-a primit în casă):

Trecut cu bine de pragul ușii, ajuns în casă cu comoara sfântă, gremlinul meu a avut următoarele idei:

  • să le ducem cu mașina la casa din munți
  • să facem un copac în mijlocul sufrageriei (scăpai eu anul trecut fără brad de crăciun în casă, dar parcă văd că de paște facem copac împodobit cu ouă colorate- doamne, cât mi-aș dori ca aceste cuvinte să fie 100% sarcasm cu 0% șanse de izbândă, invers ca în realitate)
  • să îl ducem în grădina bunicilor, să îl înfigem în pământ ca să crească un copac
  • să îl ingropăm în pământ lângă un copac mic, ca să aibe și mai multe rădăcini

 

 

După o întreagă scenă de negocieri (Dormammu Bargain Scene), în care eu ziceam ”Nu” și el venea cu altă propunere, i-am legat o crenguță de brad în vârf și am zis că e cal. Un cal pe care a anunțat că va încăleca mâine în drum spre grădiniță. Amu nici nu știu ce să pregătesc pentru calul ală cât l-o aștepta mâine pe Făt-Frumos în curtea grădiniței (alături de bicicletele și trotinetele priponite cu cifru): jar sau o găletușă reciclată de iaurt, cu niscaiva ovăz?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *