Asteptand primavara

Martie a fost ca la carte: frumos primele noua zile, apoi mohoreala. Raceala in tot familionul, asa cum se cuvine intr-o casa cu copii: unul stranuta fix cand vrei sa te uiti la conjunctivita lui si iti tranteste toti mucii pe obraz, pe frunte, pe gura, cam peste toata fata, celalalt iti spune “mami, deschide gura” si iti tuseste in gat.

Si e sfarsit de martie si copacii de abia au inmugurit. Frunzele uscate de asta toamna atarna inca de crengi. Mohorat, innorat. Iar gremlinii mei, citez, “au nevoie” de ochelari de soare. Cum ii scot din casa fara ochelari se comporta precum “mountain men” din serialul 100, zici ca acum mor de la radiatii (si afara sta sa ploua!!!).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *