Castelul cu Povesti gremlinesti – Soseta fermecata

Dragii mei Gremlini,

Sa va spuna mama o poveste… A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost nici Ma-ta nu l-ar fi inventat, un iepure alb, cu manusi din piele de caprita si cu ceas de buzunar.   o omida cu multe picioare.  Muuuuuuuuuuult mai multe picioare decat o omida obisnuita. (nota: copiii deschid cartea cu poze la pagina cu omida).

Pe timp de vara, indiferent cat de cald era afara, omida noastra era mereu bine-dispusa, caci inventase un sistem de ventilat. Daca rotea repede repede repede doar din 10 picioare, in jurul ei adia o briza placuta. Daca rotea din 27 de picioare, in timp ce expira, atunci deja facea si aer conditionat.

Cat tinea vara, omida umbla mai tot timpul desculta, la fel ca si voi, fiindca ii placea sa simta iarba. Dar cum se termina vara si caldura ei, omida noastra avea nevoie de sosete (nu a venit vremea lui “de ce”, asa ca o sa luam ca atare chestia asta). Spre deosebire de voi, nu ii trebuia cate o soseta pentru fiecare picior.  Ii trebuiau doar doua sosete, pe care le punea pe cele doua antene de pe cap.

Asa ca omida noastra, de cum cadea prima frunza galbena din copacul in care isi avea conacul, pleca sa caute sosete. Le cauta prin casele oamenilor, prin magazine, prin depozite si prin poduri (mai tarziu o sa va intreb pe voi unde putem gasi sosete, sa nu raspundeti cu “in trockner” si “sub pat,  la tata”). Daca gasea sosete de om mare, le punea pe cap si sosetele tineau de cald atat timp cat erau purtate. Cum le dadea jos, omidei i se facea frig. Pentru ca oamenii mari sa nu observe, omida obisnuia sa ia sosetele direct din masina de spalat. (ca sa faca asta, avea nevoie de ajutorul Piticului care locuieste sub cada si se hraneste cu gel de dus). Dar daca gasea sosete de copil, atunci cand omida isi punea cate o soseta pe fiecare antena, acestea deveneau fermecate. Nu mai trebuia sa le tina pe antene tot timpul, la fel ca pe sosetele de oamei mari, ci doar 5 minute (5 minute… adica cam cat va ia voia pina sa va plictisiti de o jucarie noua). Apoi, dupa astea 5 minute, omida isi scotea sosetele de copil de pe antene si le lasa la loc acolo unde le gasise.  Sosetele aveau acum puteri magice. Daca dupa vizita omidei copiii isi puneau singuri sosetele in picioare, atunci si picioarele lor deveneau fermecate: copiii puteau sa mearga singuri, sa alerge, sa se urce pe canapele.

Asa ca dragi gremlini, e cazul sa invatati sa va puneti loc in picioare sosetele alea pe care le tot dati jos !!! Ah, da, si dupa ce va jucati cu ele (eu i-am spus lui Tac’tu ca nu aveti destule jucarii…), sa nu le mai pititi sub pat, sub saltea sau mai stiu eu pe unde… ca nici acum nu am gasit soseta verde cu dungi portocalii!

2 thoughts on “Castelul cu Povesti gremlinesti – Soseta fermecata

  1. Vai…Alexutza simplifica si tu povestile. Finutzii mei nu au decat 1 an si 1 luna (maine)….Pe mine la 30 si treaba mea m-ai cam pierdut….in detalii.

    • Baby steps… perfectiune din prima nu exista. Mai exersam. Nu-i asa ca daca puneam iepurele ca personaj principal povestea era mai captivanta? 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *