Minitehnicus

Cred ca zicala asta mi se potriveste la fix: “Daca nu poti sa repari un lucru cu banda adeziva, atunci poti sa il arunci direct la gunoi”.

Primul lucru reparat cu maiestrie de catre Eu a fost un aparat radio. Trebuia sa il repar. De fapt, trebuia sa nu isi dea seama ai mei ca e stricat, fiindca iar ar fi bufnit: “pai sigur, pe ce pui mana strici!”. Si atunci i-am desfacut carcasa si m-am uitat lung la circuitele dinauntru. Am vazut eu niste fire carora niste letcon le-ar fi prins bine, dar nu m-am riscat la o asemenea operatiune. (privind in urma, e posibil ca acele fire sa se fi rupt cand am fortat carcasa sa se deschida). Am pus cum am putut firele rupte pe niscaiva circuite unde faceau contact, le-am trantit o fisie de leucoplast deasupra si gata reparatia. Desigur, din cand in cand banda de leucoplast se cerea schimbata, dar operatiunea aceasta devenise o joaca pentru mine.

Odata cu aparitia lui Manzel, cariera mea de minitechnicus improvizator a luat sfarsit. Mai bine zis, a intrat in epoca cenzurii, caci geniul nu poate fi omorat. Acum, de cand cu Gremlinii, folosesc mai putina banda andeziva, noua specialitate fiind inelele de perdea de dus.

Dar ceea ce ma ingrijoreaza cu adevarat este faptul ca mi-am recuperat de pe biroul lui Manzel ruleta de masurat si am pus-o inapoi in poseta mea de scule… Eu, fan infocat al masuratului din ochi, te pomenesti ca ma gandesc sa imi schimb obiceiurile?!?

One thought on “Minitehnicus

  1. E foarte bine Alexutza. Eu zic sa o pui in poseta (pardon, casa ta mobila) ca nu se stie ce trebuie sa masori pe unde mergi :). :D. De cand am devenit nasica si eu merg cu centimetrul in poseta. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *