O zi de luni in deplasare

Incantata nevoie mare ca de data asta chiar am reusit sa imi pun in bagaj doar tzoalele strict necesare (ceea ce se explica prin faptul ca nimeni nu s-a invrednicit sa  calce in wk-end), ma duc fuga la Manzel sa capat laude:
– Pufu, uite: 5 bluze, 5 chiloti, 5 perechi de soseti, pijama nu-mi trebuie, gata!
– Aha, si toate cosmeticele din baie care iti umplu juma de geamantan le lasi acasa?
– Merde!

***
Se pleaca in grup organizat, ne intalnim in fata garii. Ne impartim bagajele intre cele doua microbuze: microbuzul de 18 persoane are loc de bagaje  numai pentru 8 oameni; celalalt microbuz, de 8 persoane, primeste generos restul catrafuselor. Pentru curiosi, pe vanul mai mic scrie Mercedes 😀

Plecam. Cu tot simtul meu lipsa de orientare, observ totusi ca ne indreptam catre iesirea spre Viena, in loc sa mergem catre Ikea/Olympia. Ridic capul sa cercetez pe unde naiba suntem: in fata plantatiei! Se pare ca cineva a uitat ceva la birou… Nope, ne-am intors sa culegem o ametita care avea impresia ca punctul de plecare e din fata plantatiei.

***
In microbuzul asta de 18 persoane se simte fiecare imbinatura dintre dalele autostrazii cehesti. In timp ce tremur din fiecare incheietura, ma gandesc ca un scenariu de film de groaza ar fi un vanul asta, pe autostrada asta, plin cu zombie- si sa auzi cum li se zgaltaie maxilarele!!

La imbinaturile ceva mai denivelate/ la hopuri, fara centura, ai toate sansele sa constati ca distanta dintre capul tau si tavanul masinii nu e chiar asa de mare precum credeai…

***

Am intrat in ceata, odata cu trecerea granitei la slovaci.  Mi-a ramas scenariul cu zombie in minte si singurul lucru la care ma gandesc este ca actele mele sunt in ghiozdanul care a ramas in celalalt van; daca vin astia si ma omoara, nici macar nu ma pot identifica mai tarziu.

***

Seara, la sfarsit de program, le aud pe fete: -Alex, noi am plecat la hotel [nu facusem inca check-in si eram cu toate bagajele dupa noi].  – Ok, zic eu, ati chemat deja taxi? – Nu, mergem pe jos.

Tusesc, imi dreg vocea ca sa-mi inghit nedumerirea careia nu i-am dat glas: “are you f****-ing out of your mind?!?” . Intrebarea se pare ca mi s-a citit totusi din priviri… Mi se raspunde ca e aproape (intr-adevar 3 km, dintre care ultimul in panta la deal) si ca nu-i bai, geamantanele sunt pe roti. Mda, femei la 30 de ani isi risca sanatatea pentru 1.5 euro/persoana, cat face cursa. Ca deh, daca nu li  deconteaza?

 

Hai sa vedem ce ma asteapta maine, doar maine e marti, si pe deasupra e si zi de inchidere! (inchidere de luna contabila)

One thought on “O zi de luni in deplasare

  1. Pingback: Alexutzova. » Superstitia cu ziua de luni

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *