razbunarea femeii impotriva femeii

Facusem eu o intelegere secreta cu Manzel, sa nu vorbim Fiat-ul de rau daca ne aflam pe o raza de 2 km departare de masinutza noastra. Sa nu carecumva sa ne auda ca zicem de ea ca e batrana, ca e rablagita si ca ne temem sa nu dea o boala peste ea si doamne fereste sa moara, ca nici macar bani de inmormantare n-avem… Degeaba ne-am stapinit noi gura, Manzelica de la o vreme a cam inceput sa se uite dupa gagicutze mai tinerele si mai bine aranjate. Iar masina tot femeie e, te simte imediat si se razbuna!

Primul ger mai aprig, acum vreo luna: portiera soferului nu se mai inchide (deschidem masina, dazapezim si cand sa ne asezam la volan si sa inchidem usa dupa noi, iete surpriza). Am stat inauntrul masinii, in fata blocului, vreo juma de ora, asteptand sa se dezghete broasca. (stiu, am simtit penibilitatea in fiece secunda din fiecare alea 30 de minute)

Al doilea ger naprasnic: la jumatatea drumului spre serviciu se aprinde beculetul de control de la pompa de injectie.

De saptamana trecuta, de cand a inceput sa cedeze ambreiajul, ne-am facut abonamente RATB si circulam cu tramvaiul.

La inceput, pe principiul solidaritatii feminine, am insistat sa reparam si sa ingrijim in continuare masina (am venit chiar si cu scuza ca imi trebuie mie fiatul asta la toamna, dupa ce mi-oi lua carnetul in vara). Dar cand madama a inceput sa se obrazniceasca si sa faca fitze, femeia din mine s-a enervat si i-a trasat lui Manzel instructiuni clare: “Maine sa o duci la fier vechi, nu vreau sa o mai vad!”.

Si Manzel o dus azi batrana la azil, la targul de vechituri. Numai seful meu, care e proaspat casatorit, poate sa ma intrebe naiv “who’s the head of the family” si sa fie sincer surprins de raspunsul meu….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *