Simtul umorului la GPS

Inainte de a pleca spre Viena sa ne culegem musafirii de la aeroport, l-am avertizat pe Manzel ca sunt portiuni de drum pe care nu o sa le recunoasca.  Si cum GPS-ul nostru calculeaza ruta Brno-Viena via Breclav, nu prin Mikulov, Alexutza sugereaza (in calitate de c0pilot, nu asa aiurea): “Io mai bine il las in pace pe Tomitza [Tom Tom] pina intram in Viena si pina acolo urmam indicatoarele” . La o asemenea idee, un asa raspuns clasic barbatesc: “Eh, da, cu GPS-ul in brate si stam sa ne luam dupa semne!” (ca doar semnele sunt puse pentru prosti, nu?!).

Iata asadar indrumarile lui Tomitza, cu vocea lui de Ioda, de care am putut sa avem parte. Suntem pe autostrada si alegem sa ignoram exitul spre Breclav; disperat, Tomitza anunta: “When possible, around you must turn”. Ceva mai incolo, pe sosele noi construite de austrieci,  ne arata ca suntem in plin camp si din senin se reseteaza: “busy planning a new route”. La momentul in care s-au ivit in fata noastra sensurile giratorii inca in constructie, am cerut instructiuni la Manzel: tot dupa Tomitza ne luam? (asa ca si pina acum?)

Eh, si cu toate bazaconiile de pina acum,  Manzel tot n-a cedat si tot pe Tomitza a ales sa se bazeze din Viena spre aeroport. Cinci-zece kilometri prin oras, cu semafoare din 500 in 500 de metri. Nesincronizate. Beculete de Craciun, multe beculete de Craciun… incat Manzel era furios de-a dreptul ca printre atatea luminite, semafoarele ajung sa fie depistate, nu vazute cu ochiul liber. Urmeaza soseaua de centura a Vienei: cale ferata in dreapta, cale ferata in stanga; apoi barci, vapoarase, santiere, depouri. Nici o tipenie de om. Indicator: Spre rafinarii. Aha, trag io concluzia, spre rafinariile alea de la vedeam noi de sus de pe autostrada pe care ar fi trebuit sa fi ajuns fara Tomitza… pe autostrada pentru care noi am platit 7 euro vigneta. In toata pustietatea aia, Manzel ma intreaba pe mine, caci lui Tomitza ii cam pierise glasul de ceva vreme: “si acum pe unde o iau?”. Alexutza, vazand un gipan iesind dintr-o fundatura, zice repede: “te tii dupa ala!”. Desigur ca gipanul a iesit din raza noastra de vedere in 3 secunde, dar a fost suficient cat sa ne scoata de pe stradute. Ajunsi la lumina unei sosele principale, Tomitza deschide ochii: “straight ahead you must go”. Si imediat in fata un indicator “Flughafen inainte”.

Cu Toma am ramas prieteni buni- inca mai traieste asadar. Dar Manzel, atata timp cat nu investeste intr-un update la harti, cum se asteapta oare ca Tomitza sa nu faca misto de el?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *