Incuiati pe dinafara

Azi dimineata, dupa cum povestii ceva mai jos, ies din casa pe cont propriu si intreprind urmatoarele actiuni:

– apas pe clanta, dau sa ies, ma lovesc cu capu’n usa

– intorc cheile in yala, o data, de la dreapta la stanga

– repet pasul unu: apas pe clanta, dau sa ies, ma lovesc cu capu’n usa

– intorc cheile in yala de 2 ori, in sensul acelor de ceasornic

– apas clanta, ma dau doi pasi inapoi, ies pe usa afara din casa.

Nu mi-a picat rangul, dar cum nimeni n-a remarcat eforturile mele… trebuia sa indrept cumva lucrurile. Strig la domnul Sot sa se grabeasca. Vazandu-ma gata inaintea lui, Manzel se zapaceste, iese din casa si trage usa dupa el. Amu’ se vede treaba ca specia masculina se zapeceste in fata femeii numai inainte de casatorie;  caci dand ochii cu mine, domnul Sot nu pica in reverie, ci se trezeste din zapaceala si imi arunca in 5 secunde un tir de intrebari:

– Cheile mele….?!? Da-mi cheile, te rog. Le-ai scos din usa, nu? Cum, frate, le-ai lasat usa atunci cand ai descuiat usa? Ai iesit din casa fara sa iei cheile?

Daca Manzel pe timpul acestor 5 secunde ar fi pastrat un ton calm, as fi bufnit in ras. Dar vedeam io asa o vena umflandu-se in coltul drept al tamplei si zvacnind din ce in ce mai repede (de as fi fost regizor de film, ar fi fost si cu sonor, ca in filmele de groaza). Simtul de conservare ma indeamna la tacere…

Etapa 2: realizand ca a inchis usa de la casa cu cheile lasate in yala pe dinauntru, Manzel imi cere dublura mea de chei din geanta. I le dau, nu inainte de a-mi recapitula situatia:de partea usii unde stam noi, avem nu clanta, ci un maner special conceput a.i. sa nu poti deschide usa fara chei. De cealalta parte a usii, avem cheile in yala. Si data fiind orice yala, aceasta nu se poate deschide decat de pe partea in care sunt cheile…

TEOREMA:  in momentele de panica/criza, barbatii nu sunt rationali si vor sa vada cu ochii lor demonstratia faptului ca nu sunt capabili sa realizeze lucruri imposibile de realizat pentru muritorii de rand.

Etapa 3: Previzibil, Manzel se enerveaza in fata usii care nu cedeaza. Evident, numai nevasta e de vina. (pe fundal, zgaltaieri de usa si impresionism ieftin. usa nu cedeaza in fata unor prosti ca noi- si vorbesc in dreptul meu, desigur)

Ne hotaram  (eu propun, musiu decide) sa mergem dupa un lacatus. Pe principiul ca “4 maini explica mai bine decat 2”, intraram impreuna la administratia blocului. Dintr-un singur deget indreptat spre yala, administratorul a inteles situatia si ne intreaba zambind in ceha lui la ce apartament stam, ca nenea lacatusul vine in 10 min.

Etapa 4: Vena lui Manzel (aia de la tampla) se destinde cand interpreteaza zambetului administratorului: “Cati ca voi…. ! ”

Sarind peste etape inutile, iata-ne ajunsi inapoi in sufragerie, cand Manzel propune: “daca tot ne-am anuntat sefii ca venim la 10… am mai avea timp de o cafea, nu?”. Gata, in sfarsit pot sa dau drumul hototelor de ras!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *