Vikand ovar

Amu doua zile, respectiv vineri seara cand venii acasa cu Manzel (el de la serviciu, io de la gradinita), ma razbii un strigat de victorie: “Vikeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeend! “. Ma pregateam eroic pentru aceleasi inaltatoate planuri pe care le avusesem si week-endul trecut, si cel de dinaintea lui…si in cel de dinaintea celui de dinaintea lui dinainte.

Povestea de vineri inceputa cu “fulger negru.. trasnet lung” s-a terminat duminica cu repetabila concluziune: “ce sa fie? n-a fost nimic…”

Fulger negru… trasnet lung
Dus pe aripi de furtuna,
Zguduind pamantul tuna,
Zarile de-abia-i ajung…
Parca zboara,
Parca-noata,-
Scuipa foc, inghite drum,
Si-ntr-un valvartej de fum
Taie-n lung padurea toata…

A trecut…
Dinspre campie,
Vuiet greu de fierarie
Se destrama in tacere…
Scade-n departare…
Piere…

*
Iar in urma-i, din tufisuri,
De prin tainice-ascunzisuri,
Se ivesc pe jumatate,
Pasarele ciufulite,
Alarmate
Si-ngrozite:
-Cine-i?…Ce-i?…Ce-a fost pe-aici?…
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze si pitulici.
Doar un pui de pitigoi,
Int-un varf de fag pitic
Sta cu penele vulvoi
Si, facand pe suparatul:
-Ce sa fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *