Stresul meu, celularul…

De fiecare data cand formulez teribila declaratiune “Nu stiu sa folosesc nici macar mobilul meu”, sunt privita cu o deosebita neincredere. Din cand in cand interlocutorul mai baga efecte speciale: ridicat de spranceana, zambete cu subinteles, priviri tembele.

Ca sa fiu cat de cat credibila, le povestesc prima mea discutie cu operatorul de telefonie mobila: “Si care e tasta de accept?” (pt. dezactivarea casutei vocale trebuia sa formez nu stiu ce cod+tasta de accept). Blonda, da, eram in vremea aceea… Si nu mi-as fi luat eu mobiletz daca nu ar fi insistat atat lumea dimprejurul meu; tinerica si frumusica cum eram inainte de maritis, trebuia sa fiu gasita de catre baieti !!

O fi unealta deosebit de folositoare in procesul de comunicare cu semenii mei… dar daca nu are instalat Windows si nu are conexiune la net, nu-l inghit si pace. Eu raman dependenta de internet, nu de telefon. Si mi se pare mult mai avansata pe scara evolutiei dependentza de internet decat dependentza de telefon. La urma urmei, cand nu sunt conectata la internet nu prea ma intereseaza restul lumii.

I-am trimis lui Manzel shopping- ticket :

Cu pasi marunti, se apropie ziua mea…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *