"Nu te supara, ai sa-mi dai si mie 1000 de lei?"- varianta CZ

Nu stiu cine a inventat groaznica ipoteza conform careia in perioda de Ježíšek  (la cehi vine Micul copil Isus, nu Mos Craciun) toata lumea intra automat in starea de darnicie.

Ma plimbam in dupa amiaza aceasta prin centrul Brno, ca de obicei: adica intr-un stil aerian, cu mintea brambura si gandul hai-hui. Aud din fata mea tipete disperate de salut… eu: nici o reactie. Adresarea era in limba locala, prin urmare creierul meu procesa: nimeni cunoscut mie nu mi-ar vorbi cursiv in ceha. Observand insistentele persoanei de a comunica cu mine (mde, si-a gasit, tocmai cu mine!), m-am oprit si am rostit un “Nemluvim cesky” (se traduce literar prin “nu vorbesc ceha” si indirect prin “n-am chef de tine, lasa-ma dreaq in pace: dintre atatia trecatori pe strada, 99% sunt cehi iar tie tocmai pe mine iti casuna?).

Tipa care pina adineuri imi recita inflacarata in ceha poezia ei,  are un moment de stop – atata cat sa schimbe banda la magnetofon: “Do you have some money? I need 20 crowns for the train…” si asteapta, cu o privire tampita, feedback-ul meu. Timp de cateva secunde am masurat-o cu privirea din cap pina in picioare si apoi am dat rezolutia : “Sorry, no, I don’t like your story”.

A bufnit in indignare, precum o locomotiva, dand ochii peste cap: strainii astia…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *