Mosu' Niculae al meu

 Mosu’ asta Niculae este… mos batran si plin de farmec(e). Nici astazi nu pot sa imi imaginez prin ce minune reusea mama sa ma convinga sa imi lustruiesc toate perechile de pantofi, nu numai ghetutele pe care le purtam in perioada de iarna. De nuielusa din cizme nu mi-a fost niciodata teama, ca doar eram copchilu’ mamei drag; si cum puiul ciorii e intotdeauna cel mai frumos si cel mai cuminte, chiar puneam la indoiala sa se fi inventat asa ceva…

Pe masura ce am crescut sau pe masura ce m-am golanit (caci asa imi mai spunea tata prin adolescenta), fie din neglijenta, fie din nepasare, fie din diverse alte cauze, am inceput sa risipesc din sarmul acestei sarbatori. Ca Mos batran ce este, Niculae a avut rabdare sa imi vina mintea inapoi la cap… si pentru asta de fiecare 6 decembrie, de cativa ani multi si buni incoace, imi aduce cel mai frumos dar: exemplul de bunatate al prietenei mele Nicoleta.

Nicoleta asta, de ziua numelui ei, nu stiu daca a primit de la noi, muritorii de rand, vreun cadou cat de cat potrivit dorintelor ei. (De obicei cam toti incepem cu intrebarea  “Oare ce cadou sa ii iau lui X de ziua lui” si terminam prin a cumpara “ceva acolo”). Dar de Sfantul Nicolae, ea e singura care are grija de noi toti ai ei (prieteni, colegi, etc); cele mai atente cadouri de Mos, eu una de la ea le-am primit.

L-am redescoperit pe Mosu’ Nicolae. Nu-l mai astept la ghete de cand am zburat de la mama de acasa. In schimb pentru mine Mosul s-a intruchipat in Nicoleta – cu tot cu bunatatea si inima lui mare. 

La multi ani si sa traiesti!

0 thoughts on “Mosu' Niculae al meu

  1. Draga mea,
    Un asemenea cadou, atat de sentimental, nu am primit de foarte multa vreme. Luand in considerare situati in care ma aflu, nu cred ca imi puteai face unul mai frumos.
    Multumesc,
    Mami

Leave a Reply