Slavia Praha – Steaua Bucuresti

Pentru mine fotbalul e un spectacol de circ cu 22 de marionete. Am locuit la 2-3 statii de autobuz departare de stadionul Ghencea si… degeaba. Cand Steaua avea meci, bombaneam de mama focului ca stradutele din jurul blocului meu se umpleau de suporteri, iar eu trebuia sa devin inventiva si sa gasesc drumuri alternative de ajuns acasa (iar timing-ul cel mai bun de ajuns acasa era intre minutul 12 si minutul 31 al primei reprize). Am avut diversi “prieteni” pasionati pina la dambla de Campioana Steaua… astfel incat relatia nefasta cu acestia s-a confundat uneori cu imaginea pe care mi-am format-o depre Stelisti. Am cunoscut totusi si exceptii, asa ca nu pot sa generalizez.

Mergand pe firul uneia din teoriile mele de viata “Cei mai inflacarati patrioti sunt cei care locuiesc inafara tarii”… m-am gasit aseara in ipostaza de microbista inraita. Pai daca juca Steaua cu o echipa din Praga, eu traind in Cehia, cum sa nu se trezeasca nationalismul din mine?

Desigur ca de meci ne-am amintit si eu si Manzel cam pe la mijlocul primei reprize. Manzel, fiind pedepsit sa stea cu mine la bucatarie cat spal io vasele, s-a gandit la diverse scuze de a scapa : Spuneai ca ai probleme cu calculatorul?…Mai imi spui o data ce informatie vrei sa caut pe google?…AZI E MECI STEAUA- PRAGA!!!

Iata-ne in fata televizorului: il punem in priza, butonam cele 5-7 canale (toate in ceha), pina dam de meci.  Prima intrebare din partea mea: care sunt ai nostri si in ce parte e poarta la care trebuie sa dam gol? Odata lamurite lucrurile de baza in fotbal, poate sa inceapa spectacolul.

Dupa primul minut de vizionare impreuna, Manzel se pune pe ras si declara ca sunt atat de nostima, incat o sa ma mai ia la meciuri cu el. (ma ia din bucatarie in sufragerie, la televizor). “Haide bah, Petre, dai mingea la dusman?…Si tu, bine ca te-ai legat la cap sa nu te doara parul….Cîsh- Cîsh- Cîsh- Cîsh-Cîsh, duceti-va bah, la poarta voastra si dati autogol! “ Nu mai stiu ce am indrugat, ce am tipat,ce am boscorodit…dar am vorbit non-stop (lucru tare ciudat si neobisnuit la mine, care am nevoie de ustensile speciale gen cleste, pentru a turui ceva). Cum nu am fost putin atenta, cum ne-au dat cehii gol. Tocmai il rugam pe Manzel sa imi explice ce e ala off-side. Cum mi-am intors capul de la actiunea de pe teren, cum nu i-am mai supravegheat pe jucatori, au primit gol! Pai nu se poate asa ceva! (de parca definitia de off-side a lui Manzel era diferita de a mea… )

Off-side: se duce nu stiu ce jucator de-al nostru cu mingea pe jumatatea lor de teren, are toate conditiile sa dea gol… si atunci eu strig “Off-side, bah, desteptule!”. Manzel se mira ca eu (fosta blonda) cunosc asemenea termeni in fotbal. Bagata in seama, ma fudulesc si eu: Off-side e atunci cand un jucator are sansele perfecte de a da gol, dar e o regula tampita care nu ii da voie!

Si tot in timpul meciului am descoperit ca Manzel a jucat si el fotbal si era portar in echipa lui. L-am intrebat cum e sa joci fotbal, mi-a raspuns: depinde de ceilalti jucatori. M-a lamurit asa de bine, incat am simtit ca nu are rost sa mai cer detalii  suplimentare.

Leave a Reply