Nu aduce anul ce aduce ceasul

“Who the fuck mai esti si tu ?!?” – aceasta este replica savanta cu care l-am vrajit pe Manzel acum doi ani pe messenger. Cand i-am mai vazut si poza serioasa de IT-ist veritabil, am bufnit : “vedea-m-as intalnindu-ma cu asta!”. Nevertheless, dorinta mi-a fost implinita 2 ore mai tarziu….

Inaltata in saua bicicletei, mi-a fost deosebit de usor sa il recunosc. Nu dupa poza, desigur. “Iete pe unul stand far’ de treaba… la cum asteapta, trebuie sa fie nenea ala”… Si trec mai departe. Orice intrare noua in scena trebuie sa fie pe masura talentelor mele artistice. Intorc bicicleta si intru inapoi in cadru, de data aceasta folosind toate armele feminine din dotare. Salutul meu de intalnire, un zeflemitor: “Cam cati biciclisti trec prin Romana la ora asta, de nu ma recunosti?”

In seara aceea prelugita pina la 5:30 a.m., fiecare in parte ne-am facut in gand socoteala ca relatia dintre noi doi se va numi prietenie. Si de “buni amici” ce am devenit, peste 3 luni ma cerea de nevasta…. (nunta am facut-o mai tarziu ca sa le dam alor nostri timp sa se obisnuiasca cu ideea)

Scary thought of the day: copchilul nostru va semana cu noi…

Leave a Reply