Spiridusul numit Mami

Din seria #făcutdemama, un crocodil custom-made pentru gremlinul Luca, după dorințele și indicațiile lui.

Și cum în seara asta le-am spus povestea lui Pheidippides, mâine le sugerez să înscrie crocodilul la maraton, că doar nu are degeaba număr pe spate (dintr-un 6/9 și un 7, Luca a vrut să scriem 97 ”fiindcă e cel mai aproape de 100”).

Habar n-aveam ce talente ascunse zac în mine 🙂

Parenting test

În dimineața asta am purtat cu Manzel o conversație bazată exclusiv pe tipicurile gremlinilor. Tot ce am avut de discutat, am discutat imitându-i pe gremlini la tonalitate, replici standard, mimică.

Așa ne distrăm noi, e un umor cu circuit închis, pe care nu îl înțelegem decât eu și Manzel.

Pretentii de gremlin rasfatat

Când se joacă gremlinii împreună, inevitabil se ajunge la partea cu niscaiva ceartă. De obicei, dacă intervin, o fac sub formă de regizor (acum tu îi spui asta, acum tu celălalt răspunzi așa- măcar să îi învăț să se certe civilizat) sau sub formă de jandarm, pentru înlăturarea violențelor.

Ieri însă am trasat și o sancțiune, respectiv time-out. Când mi-am invitat gremlinul să se ducă singur la colț, numai ce aud un strigăt imperativ: – Hei!!!! Nu mă de-ran-ja! Nu mă deranja, eu am o joacă!

Observator fin

Odată cu înaintarea în vârstă, crește mândria gremlinilor de a fi considerați copii mari, dar cresc și pretențiile pe care oamenii mari le au de la ei. De la o vreme am început să le introduc reguli de stat la masă, dar într-un stil mai relaxat, fiindcă urechile lor sunt încă sensibile și trebuie să prind exact momentul ală unic de 30 de secunde/zi  în care timpanul lor se deschide și informațiile captate din exterior ajung și la creier. (În restul zilei urechile lor fie au rol decorativ, fie îi ajută la menținerea echilibrului).

Cum stăteam ieri pe canapea și ne uitam la dalmațieni, mie mi se face foame și încep să ronțăi niște prune. Așa că încep să împart și gremlinilor, doar nu pot să mănânc singură. Dar gremlinul M, un mic încăpățânat care stăpânește arta observării micilor detalii, mi-o trântește fin: ”eu mănânc numai la masă!”. N-ar fi zis în ruptul capului că nu vrea/ nu are chef, dacă e loc de taxare 🙂

Deosebiri intre parinti

Ducem gremlinii la muzeul avioanelor și îi lăsăm de voie la locul de joacă – o cabină de avion scoasă din uz, unde juniorii de toate vârstele să aibă ocazia să fie piloți/ copiloți, să tragă de manete și să apese pe toate butoanele de pe bord.

Mă retrag și observ. Majoritatea mamelor sunt dezinteresate, gen ”ce mare chestie să  apeși orbește pe niște butoane care nici măcar nu fac nimic ”. Tații, absolut toți tații se joacă cot la cot cu puștimea și pentru fiecare buton inventează cel puțin trei sunete diferite și cel puțin zece chestii pe care le face butonul ală (unde mai pui și posibilele combinații !). Desigur, unul dintre ei trebuie să facă nonstop ca motorul, altfel avionul nu poate zbura.

Gremlinii întreabă

  • În toiul verii, acum câteva luni, le explicasem că afară e prea cald și în frigider e rece, iar dacă lasă prea mult timp ușa deschisă la frigider/congelator, se strică frigiderul și li se topește înghețata- așa că ar fi bine să se asigure de fiecare dată când umblă la frigider că au închis bine ușa. Astăzi, când ne toamna a pus piciorul în prag și se pregătește să despacheteze, gremlinul întreabă din senin: – Mami, dar iarna, când e frig, putem să ținem frigiderul deschis?
  • După ce explic ce e aia hibernare la urși, gremlinul  mă încuie: – Mami, iarna dorm și urșii polari?

Independenta

”-Luca, mai ții minte vremurile de demult?” l-a întrebat recent Mihai pe frate-său de nici 5 ani.

În timpurile alea străvechi, să fi avut gremlinii vreun an, visam cu nostalgie să crească mai repede, să am și eu cu cine mă juca lego și puzzle – așa cum visează mai toți copiii care vor un frățior. Au trecut anii (numai zilele trec foarte greu, anii trec foarte repede) și ieri m-am așezat și eu pe covor, vrând să construiesc lângă fii-miu. Feciorul m-a lăsat să mă așez, a lăsat elefantul să îți găsească o poziție comodă, mi-a timp să mă acomodez și să înțeleg ce a meșterit el singur între timp. ”Acesta este momentul meu de apropiere sufletească, toate materialele în orice fel de media ridică în slăvi timpul petrecut împreună cu copiii, I want to make the most of it”, îmi spuneam eu în gînd, iar pe fundalul scenei din mintea mea se putea chiar auzi muzică de orgă de biserică, de înălțare spirituală. Exact ca în secvențele din Ally McBeal, când un scârțâit de pick-up stricat o trezește din visare, așa îl aud și pe feciorul meu că îmi strigă de undeva din depărtări:

”Mami, eu construiesc frumos, te rog pleacă, nu ma încurca!”

Artistii gremlini

Nu au început bine anul preșcolar, că au și început gremlinii mei să vină acasă cu tot felul de creații – desene cu creionul, cu acuarele, hârtii decupate și lipite , în principal tot felul de creații consumatoare de hârtie. Și când fiecare copchil aduce vreo zece astfel de creații pe zi, când mă uit câtă hârtie colorată mănâncă gremlinii, câte coli de desen pentru acuarelă mâzgălesc, un gând îmi dă târcoale: ”Să știi că ăștia profită din plin și folosesc hârtia de la grădiniță care pentru ei e gratuită! Spre deosebire de acasă, acolo nu trebuie să plătească nici un punct pentru coala simplă A4 sau 2 puncte o hârtie colorată sau 5 puncte foaia de desen A3 sau 10 puncte farfuria de unică folosință din hârtie…”