Prietenie

Gremlinul poruncitor catre frate-sau: “-Da-mi si mie avionul de sub masa!”. Celalalt se executa imediat cu desavarsita naturalete. Putin nedumerita, intreb: “Mai, ce e frate-tau, robotul tau?”.  “-Nu, e prietenul meu.”

Acum incep sa inteleg de ce, atunci cand ii intreb, unul imi raspunde ca prietenii lui la gradinita sunt numai fete, iar celalalt ca nu are prieteni.

Gremlinii la zapada

De Boboteaza au fost -26 de grade, a nins, printre blocuri e zapada suficienta pentru activitati cu sania. Imi propun sa las naibii acitivitatile domestice, ca si asa astea ma asteapta si nu pleaca nicaieri din casa, si sa le dau gremlinilor sansa de a profita din plin, asa cum or vrea ei.

Asadar, dupa gradinita, merg cu copiii in boxa, sa isi aleaga armele: sanii, lopeti de zapada, maturi auto pt zapada, deghetatoare de parbrize… ma gandeam chiar ca as putea improviza niste schiuri din ceva scanduri de la o bancuta de copii.

Iesim din boxa cu un camion si o betoniera, lopeti de… nisip, forme de prajitura si de inghetata (pentru nisip). Au cautat nisipul sub stratul de 10 cm de zapada, au incarcat camionul si s-au jucat vreo jumatate de ora pe trotuarul semi-dezapezit: Unul aducea zapada, inzapezea drumul camionului (punea bulgari de zapada la rotile masinii), celalalt lua lopatica de nisip si elibera calea.

Intr-un univers paralel, Charlie Brown inalta un zmeu

Razbunare de felina

Dupa ce aseara a fost pedepsit pentru incalcarea regulii “Daca te mai joci la masina de uscat, nu mai ai voie sa intri in baia asta!”, de dimineata ma dau jos din pat, ies din camera si dau sa imi pun papucii in picioare. Constat ca sunt uzi, balteste apa inauntru, bomban ca iar s-au jucat la chiuveta, dar totusi nu vad nici o urma de apa pe gresia din baie.

-Gremline, ce e in papucii mei?

-Am facut pipi! raspunde zambind, stiind ca in majoritatea cazurilor zambetul lui inmoaie inima adultilor neinitiati.

Aceluiasi copil, pentru carnavalul din februarie, trebuie sa ii pregatesc costum de leu, fiindca asta a cerut. Totusi, dupa hainele ude gasite in lighean presupun ca s-a abtinut pina in ultima clipa, si, negasindu-si papucii lui (care niciodata nu se stie unde sunt), i-a luat pe ai mei.

Gremlinii la bucatarie

Face Manzel chiftele.Gremlinii, urcati pe taburetele ikea,  il flancheaza:

-Tati, te tin de mana si te ajut sa tii spatula, sa amesteci carnea mai bine!

-Si eu te tin de cealalata mana si te ajut sa tii castronul !

-Da’ mami face chiftelutele mici! Tu nu le faci mici?

-Da’ mami le da prin faina! Tati, vrei faina? zise gremlinul clipind din gene, in strategia lui de a nu se da in laturi de la nici o incercare , doar doar primeste si el un pumn de faina cu care sa se joace de voie.

Cand gremlinii se apropie prea mult de foc, Manzel ii ameninta: Stati cumintiti, ca va dau afara din bucatarie!

Sincer ma intreb daca e cazul sa incepem sa strangem de pe acum bani pentru scoala de bucatari. Azi iar e sambata, zi de cumparaturi, si iar au pus pe lista drojdie (Luca drojdie proaspata, Mihai drojdie uscata).

Un altfel de ajun de Craciun

Anul asta, din diverse motive, ne-am planificat niste sarbatori minimaliste.

Bradul mare de Craciun l-am facut la panou (panoul casei, un fel de varianta a tablei scolare, loc de invatat si uneori de dat cu capul). Am facut cu gremlinii o intelegere: nu cumparam acasa brad, fiindca este deja un brad impodobit la gradinita si mai bine dam banii pe bilete de carusel si trenulete.

Am repetat intelegerea de zeci de ori, am scris-o in calendar, mi-am notat-o in agenda sa nu ma incurc: de 5 ori in trenulet Luca, de 3 ori in trenulet Mihai, o singura data in masinute Luca, de 3 ori in masinute Mihai. Oricine ar fi zis ca un contabil de meserie, cu scoala si patalama in regula, cu ceva experienta in bugete de salarii, e in stare sa nu incurce socoteala.

Ajung sa cumpar biletele la casa de trenulete: 1 bilet 3 eur, 2 bilete 5 eur, 4 bilete 8 eur. Recapitulez in gand lectia, mai scot o data telefonul sa ma uit la poza-contract a intelegerii, misc ochii in cap precum pustii de clasa intai ce se chinuie cu adunari si inmultiri, scot 20 de eur si cer 10 bilete. Pam-pam. Asta a fost inceputul, eu convinsa fiind ca cer fix atatea bilete cate m-am inteles cu gremlinii.

Apoi la caruselul cu masinute numai o mama senila,  numai o femeie, numai o femeie fara carnet putea crede ca exista baieti care sa vrea sa mearga cu masinuta doar o singura data (chit ca masina aleasa e roz si are desenata pe ea pisica Hello Kitty). Bonus : numai asemenea mame cred ca pot apela la celalalt parinte pentru a aduce progenitura pe calea ratiunii : “Na, vorbeste cu tac’tu, cere-i lui voie sa te dai a n-spea oara in masinute!”. Care tata, care tata, in ajunul Craciunului ii va refuza feciorului placerea volanului? (mai ales daca nu poate fi prezent).

Am mentionat ca la momentul in care gremlinii zbierau lista lor de dorinte de genul “mai vreau inca o data in masinuta de politie, apoi in masina albastra si inca o data in masina de politie si de 2 ori in masina roz”, eu ma chinuiam sa strang monezi de prin toate buzunarele si ma tot impiedicam de alea doua bilete de tren cumparate in plus? A trebuit sa ma rog EU de gremlini sa mai vrea sa se dea inca o data in trenulet, ajunsesem in faza in care imi faceam planuri daca sa aranjez biletele alea in albumul de poze, drept suvenir sau daca sa incerc sa le vand la subpret :))

Pe fundal, McCartney canta in difuzoare “Simply… having… a wonderful Xmas time…”, melodie pe care gremlinii o fredoneaza obsesiv de atunci, in alternanta cu dumb-dumb-dumb-a-dumb (Stop the cavalry).

Impresii de final: Ii intreb ce vor anul viitor, brad sau carusel (trenulet si masinute). “-La cinci ani brad cu globuri, apoi la sase ani de 4 ori in masinute si o singura data in trenuletul de spiridusi”, imi raspund la unison.

20161223_125408

Ce vrea gremlinul sa faca cand e mare

Din bucatarie il aud pe junior vorbind singur (sau in imaginatia lui vorbind cu frate-sau,care era la doi pasi ocupat cu schitele lui ingineresti, deci ignora pe toata lumea): “Un copil a crescut mare, a zis pa mami, pa tati si a plecat…”

Aici copilul a facut o pauza, fiindca la modul propriu ramasese fara aer la cat de mult turuise pina atunci. Mi-a stat inima in loc, stiind-o pe ma-sa cum a fugit de acasa la 18 ani si intrebandu-ma oare ce planuieste sa faca feciorul cand va fi major.

“Un copil a crescut mare, a zis pa mami, pa tati, a plecat si a dus SINGUR gunoiul”.

 

Cu gremlinii la vot

Educatia civica pentru gremlini:

-“Dragilor, trebuie sa mergem la Consulat (o casa mare unde vin multi oameni care vorbesc ca acasa) pentru ca mami si tati sa stampileze niste hartii. E o stampila speciala. Daca punem stampila, cand mergem la casa din munti o sa gasim oameni buni. Daca nu punem stampila, la casa din munti o sa ne intalnim cu oameni rai.”

Incredibil, gremlinii s-au imbracat singuri intr-un timp record, fiindca, urlau ei, “nu vrem oameni rai la casa din munti !”. Bine tot am avut de asteptat dupa Craiul Casei, care brusc, dupa ce a fost gata imbracat (cu caciula si fular) si-a dat el seama ca are chilotii murdari si nu poate pleca asa cu chilotii murdari… Dar chiar si asa am batut recordul la imbracat, fiindca se pare ca simtul civic chiar si la patru ani alunga orice ispite.

Gremlinul detectiv

Cautam ceva online, cand deodata rasare Gremlinul in spatele meu si ma intreaba discret, in limita celor zece mii de decibeli din dotare (mai stii, poate el crede ca isi pierde vocea daca vorbeste intr-un ton considerat normal pentru noi astia restul lumii)

-Ce faci aici, mami?

– Caut idei…

-Cauti idei bune ?!?

Amu… o stii el ceva :))