Cat de greu e sa cumperi o papusa?

Se apropie ziua unicei prietene pe care o au gremlinii. Ca orice adulți îndoctrinați, eu și Manzel ne gândim repede: ”o păpușă!”- în apărarea noastră, și gremlinii au zis la fel.

De două zile cautăm ceva care să ne placă. Dacă nu e Barbie, e altă monstruozitate cu marca Disney. Sau chestii cu ochii horror și fețe de criminal. Sau dacă e ceva decent și îmi place, apoi e o păpușă care cântă și își dă ochii peste cap, prin urmare prețul e inaccesibil (și oricum personal sunt împotriva păpușilor cu funcții, fiindcă am impresia limitează imaginația copilului).

La câte jucării sunt acum, nu credeam să am astfel de probleme. Drama queen… 🙂

Observatie program cultural ro

Daca astazi vreau sa imi fac un program cultural intr-o alta perioada decat saptamana curenta+saptamana viitoare – sa zicem ca as vrea sa merg la un teatru, sa vad ce spectacole sunt, ce optiuni am, atunci primul lucru pe care trebuie sa il fac este sa trag aer adanc in piept si sa ma pregatesc de o misiune imposibila.

Gluma de gemeni

Imi aud gremlinii propunandu-si unul altuia sa faca schimb de haine. Isi schimba intre ei mai intai bluzele, apoi sosetele, in cele din urma pantalonii, dupa care bucurosi exclama: -M-am costumat in Mihai! M-am costumat in Luca!

De obicei atunci cand se costumeaza in ceva refuza sa raspunda la numele botez si trebuie sa ii chemi cu numele personajului. Hihihi, gremlinii mei inventivi inca de la 4 ani jumatate… Au observat ei ca lumea din jur se relaxeaza atunci cand sunt imbracati diferit si oamenii devin mai increzatori ca ii pot deosebi cu usurinta, prin urmare gasira antidot. Chapeau.

Sa fabricam traditii

Test de paste 2017: Pun gremlinii sa picteze oua (de plastic/ de hartie (papir marșate ori ba)/ fierte/ colaj din coji de oua, armele sunt la alegerea lor). Apoi fac impreuna cu ei un cos, respectiv ceva ce aduce si seamana, cu multa bunavointa, a coș.

Așa cum pe Moș Nicolae îl așteaptă cu ghetele făcute, și pe Urechilă or să îl aștepte cu coșul făcut- coș în care or să pună creațiile lor vopsite împreună cu o scrisoare către Moș Crăciun (ăsta e Zeul nostru suprem) și câteva jucării de-ale lor. Când își dau silința și pictează frumos, Iepurele (Iepurele alb, cu mănuși, ceas de buzunar și joben- trimitere la Alice in Tara Minunilor) va face schimb : va lua pentru el cel mai frumos ou pictat și va pune în schimb un ou de ciocolată.

Jucăriile, varianta oficială: Trebuie să îl ajutăm pe Mos Crăciun la fabricatul jucariilor. Jucariile cu care nu ne mai jucam le trimitem lui Mos Craciun si el le da la alti copii mai mici. Iepurele vorbeste cu jucariile si atunci cand jucariile spun ca au fost mereu stranse/puse la locul lor si gremlinii au avut grija de ele, copiii primesc o jucarie noua. Ideea e sa aiba grija de lucrurile lor si, dupa ce nu le mai folosesc, sa fie date mai departe.

Scrisoarea către Moș Cracan face parte din seria exercițiilor de comunicare.

Astăzi facem găinușe. Fiindcă aproape m-am făcut bine după două săptămâni de inactivitate și toate treburile casnice m-au așteptat, iată prioritățile 🙂 Da, îmi place să mă joc cu gremlinii și să mă pun la mintea lor.

Copilul inginer

Fiind azi 20 martie, am avut ideea sa culegem câteva bețe din spatele blocului, să le punem la panou și să facem un copac de primăvară. Ne-am întors seara cu așa ceva (Manzel l-a primit în casă):

Trecut cu bine de pragul ușii, ajuns în casă cu comoara sfântă, gremlinul meu a avut următoarele idei:

  • să le ducem cu mașina la casa din munți
  • să facem un copac în mijlocul sufrageriei (scăpai eu anul trecut fără brad de crăciun în casă, dar parcă văd că de paște facem copac împodobit cu ouă colorate- doamne, cât mi-aș dori ca aceste cuvinte să fie 100% sarcasm cu 0% șanse de izbândă, invers ca în realitate)
  • să îl ducem în grădina bunicilor, să îl înfigem în pământ ca să crească un copac
  • să îl ingropăm în pământ lângă un copac mic, ca să aibe și mai multe rădăcini

 

 

După o întreagă scenă de negocieri (Dormammu Bargain Scene), în care eu ziceam ”Nu” și el venea cu altă propunere, i-am legat o crenguță de brad în vârf și am zis că e cal. Un cal pe care a anunțat că va încăleca mâine în drum spre grădiniță. Amu nici nu știu ce să pregătesc pentru calul ală cât l-o aștepta mâine pe Făt-Frumos în curtea grădiniței (alături de bicicletele și trotinetele priponite cu cifru): jar sau o găletușă reciclată de iaurt, cu niscaiva ovăz?

Drumurile noastre toate…

Din cand in cand, adica nu chiar in fiecare ora din zi lumină, ci mai la doua-trei ore departare, răzbate o voce părintească: Iar sunt jucăriile voastre în drum! Câteodată glasul sună enervat, alteori dojenitor, uneori resemnat, de multe ori supărat. În jumătatea aia de metru culoar de trecere printre camere, de fiecare dată când te aștepți mai puțin, calci pe un titirez, pe săbii mini-lego, roți de mașinuțe dezmembrate… chestii dintr-astea cât să nu îți sucești glezna, dar nici drept să nu mai mergi.

Astăzi Manzel, obișnuit fiind să se uite după mărunțișuri, se împiedică de ditamai bușteanul adus în casă și lăsat de-a curmezișul holului. ”Mhmmmm…. ” se aude un început de sunet, la care gremlinul ripostează prompt:  – Dar toată casa e un drum! (auzi, știi ceva? oriunde aș pune lucrurile tu tot reușești cumva să te împiedici de ele!)

Gremlini născuți de Oktoberfest

Îi dau copilului sa bea lapte. Ridică cana  și începe să se balanseze cântând: Oh, dubile Augustin… oh, dubile Augustin…

Întreb repede gremlinul: -Măi, tu așa faci și la grădiniță ?!? (am ședință cu educatoarele în curând și mi-ar plăcea să nu fiu luată pe nepregătite ).

– Nuuuu, la grădiniță avem pahare mici! răspunde gremlinul intrigat de așa idee. Cum să-l invoce pe Augustin închinând pahare mici, ușoare și fără toartă?

În apărarea mea, muzica pe care o ascultă copiii mei este încadrată la secțiunea ”cântece pentru copii”:

Acel moment cand incepi sa iti pui intrebari

Azi dimineața, ora 6:35, gremlinii mei se trezesc la unison, înainte de ora de deșteptare. Îi aud cum mișună tăcuți și, cu mișcări extraordinar de precise, execută singuri, în tandem și fără nici o indicație, toți pașii de rutină:

  • își pun șosetele.singuri, fără să le spun eu.
  • merg la baie. singuri, din proprie initiativa
  • in pragul băii, se întorc brusc. Fiindcă nu și-au făcut patul !!!
  • fac patul
  • se întorc la baie
  • se duc și se așează frumos la masă, așteptându-mă într-o deplină cumințenie să le fac micul dejun.

…Și așa a durat toată dimineața, mă frecam la ochi și nu îmi venea să cred cum se pregătesc ăștia doi singuri de grădiniță – întocmai ca niște roboți executând un scenariu. Fără îndrumări, fără ”du-te baie, hai la masă, hai îmbracă-te” repetat de nșpe ori. S-au dat până și cu cremă pe față.

… Iar peste exact 12 ore, ora 18:35, au început să tragă de Manzel: ”Tati, trebuie să ne culcăm!”. Extrem de curios lucru, cu cinci minute înainte, când același tati le-a spus sa își strângă jucăriile fiindcă se face seara și activitatea lor pe ziua asta se încheie, a trebuit să rezistăm șarjelor de proteste: ”-Dar e lumină afară! Dar nu mi-e somn! Dar nu sunt obosit! ”

Moment în care eu am început să îmi pun niște întrebări firești, gen Oare cineva face experimente secrete? O fi ceva în apa potabilă? Pot să îi păstrez pe ăștia doi cu îmbunătățiri?  

Al naibii ursulet de plus

Ma pregatesc sa ies din casa cu gremlinii si bicicletele lor. Il observ pe unul din ei  cum tot tine pe linga el o jucarie de plus, de care pare sa nu se desparta, dar totusi trag speranta ca poate interpretez gresit si nu va trebui sa duc razboi de lamurire cu gremlinul sa-si lase ursuletul a-ca-sa (astora, cand trebuie sa le subliniez verbal un lucru, le despart cuvintele cheie in silabe).

Ma uit si mai bine la gremlinul cu pricina, sa vaz care din ei e. Este Mihai. Deja ma vad fluturand steagul alb, nu am chef sa imi pierd aiurea nervi. Totusi nu spun inca nimic si il las in pace sa vad ce face in continuare.

Am noroc, gremlinul trebuie sa se incalte. Pune jucaria jos si pina isi pune si casca si manusile, uita de ursulet.

Iesim din casa, dar nu iesim din bloc: “-Mami, tre-bu-ie sa ne intoarcem, am uitat ursuletul”. (asa e cand copiii cresc fara alte modele in jur in afara de parinti, te imita la perfectiune- vezi paragraful cu silabisirea cuvintelor cheie).

Speranta mea se zbate ca pestele pe uscat. Vreau sa profit de faptul ca deja suntem departe (un pas de mai faceam, erau 3 metri departare de o usa inchisa), dar cum si eu uitasem cifrul de la bicicletele lor, facem cale intoarsa.

Ne luam fiecare ce avem de luat, timp in care Luca ne astepta cantand in dreptul liftului. Mai incerc o data  marea cu degetul: “-Copile, explica-mi te rog cum iti iei ursuletul dupa tine cand tu mergi cu bicicleta. Vrei sa ti-l leg de ghidon?” De parca as fi intrebat ceva ce nu e evident, mi se raspunde imediat pe ton autoritar: “- Tine-l tu si cand vrea el sa stea pe bicicleta, sa mi-l dai! “

Ca sa vezi chestie, intr-adevar el, ursuletul, a vrut la un moment dat, dupa vreo ora de la plecarea din casa, sa stea pe bicicleta. Noroc ca m-a anuntat fii-miu, altfel nu l-as fi auzit pe urs strigandu-si dorinta. Chiar pe sa a vrut sa stea si sa si pedaleze. Un ursulet de plus, de 20 centimetri, care

  • atunci cand l-a pus gremlinul pe sa, a cazut. S-a ridicat, s-a pus pe șa, a cazut. S-a ridicat, s-a pus pe șa, a cazut. S-a ridicat, s-a pus pe șa, a cazut. S-a ridicat, s-a pus pe șa, a cazut. S-a ridicat, s-a pus pe șa, a cazut. S-a ridicat, s-a pus pe șa, a cazut. S-a ridicat, s-a pus pe șa, a cazut. S-a ridicat, s-a pus pe șa, a cazut. S-a ridicat, s-a pus pe șa, a cazut. S-a ridicat, s-a pus pe șa, a cazut. S-a ridicat, s-a pus pe șa, a cazut. S-a ridicat, s-a pus pe șa, a cazut. S-a ridicat, s-a pus pe șa, a cazut. (Dar va rog, cititi toate frazele, eu le-am trait si nu am sarit peste nici o etapa din cele de mai sus)
  • atunci cand gremlinul l-a ajutat și i-a pus cricul la bicicleta, si-a gasit punctul de echilibru si a fost în stare să stea singur în șa. Dar nu a mai ajuns la pedale!
  • atunci când s-a dat jos de pe șa și a atins pamantul cu varfurile degetelor de la picioare, nu mai ajungea la ghidon!

” -Mami, ursuletul nu știe să meargă cu bicicleta!” m-a anunțat feciorul cu dezamăgire în glas. “-Nu-i nimic, hai sa îl învățăm dacă nu știe!”, așa i-am propus juniorului, dar nu a fost de acord (nu știu care dintre ei, fie ursulețul nu a vrut să învețe, fie gremlinul nu a vrut să fie dascăl, cert este că am cerut lămuriri, dar mi s-a răspuns că e târziu și trebuie să  ne grăbim să ajungem la magazin să facem cumpărături).