Detasare (Femeile spun o gramada de cuvinte, dar vor sa le intelegi tocmai pe cele nerostite)

Nu ma invat niciodata minte: FEMEILE, CAND INTREABA CE SA FACA, NU VOR SFATURI. ESTE O INTREBARE RETORICA. ELE VOR DOAR SA LE FIE BAGATA IN SEAMA DUREREA SI SA SE VAITE. 

La modul serios, daca ar fi vreodata sa imi fac un tatuaj, regula asta mi-as scrie-o pe retina, ca prea des o uit. Nici nu stiu cum e mai bine sa reactionez.

Daca imi spun parerea in mod cinstit, asa cum imi vine ea in minte prima data, ma trezesc cu “pai asta stiam si eu! crezi ca eu nu m-am gandit la asta?!? “.

Daca nu spun nimic, sansele ca tocmai ideea care imi vine in minte si nu o spun dintr-o retinere timida sa fie cea mai buna, vezi “Daca stiai si tu ideea aia pe care mi-a dat-o Maricica, de ce nu mi-ai spus nimic cand te-am intrebat !?!”. In cazul meu, care nu stiu daca exista o Maricica cu aceeasi idee, nu pot sa tac cand pot totusi fi de ajutor, macar 1%. Asa ca uit regula si ma intorc la replica de la punctul in care dau sfaturi: “faci pe desteapta cu mine!”.

Am invatat sa ma detasez de astfel de situatii, vorba poetului: “De te-ndeamna, de te cheama, tu ramai la toate rece”. Cred ca defapt femeile nu stiu sa faca un management al sfaturilor primite.

Cand educatia da roade #2

Bat copilul la cap, insist si predic pina mi se usuca gatul: orice ai avea de gand sa faci, sa iti dai interesul sa faci bine/ asa cum trebuie – nu-ti bati joc si nu te prostesti; si cand nu reusesti de prima data, o iei de la capat de cate ori e necesar, pina reusesti.

Zilele trecute am rugat gremlinul sa mature sub masa. A adunat el totul in faras, de m-am si minunat cat de bine a indeplinit sarcina si cand sa apuc sa il laud, el brusc rastoarna tot continutul farasului inapoi sub masa.

Am facut ochii mari, mi-am muscat limba sa nu graiasca cuvinte de adulti si l-am auzit raspunzandu-mi la intrebarea nerostita: “-Mami, nu am facut bine, o iau de la capat. Am uitat o firmitura”.

Dileme de grelini #56

In seara asta, timp de vreun sfert de ora, s-a purtat o discutie serioasa intre gremlini: daca spui “lapte in tzatze” e urat?

-“Nu e urat! Ba e urat! Da’ lapte in tzatze si o cafea e bine? “

Creanga s-ar prapadi de ras la asemenea ifose, dar probabil ar intelege o asemenea intrebare venind din partea unui mini-om care la masa isi taie macaroanele cu cutitul. In parti egale, de preferinta.

Saga oilor

Aseara gremlinilor mei franti de oboseala (doar au strans surcele si ciulini uscati toata dupa-amiaza, surcele pe care desigur ca le-au adus in casa. Mde, le-ar fi lasat la usa, daca n-ar fi tinut minte ca, ultima data cand le-au pus pe pres la intrare, “Mos Craciun” s-a impiedicat de ele si le-a luat din drum) le-am promis o poveste de noapte buna. Am inceput cu Punguta cu doi bani, am continuat cu o poveste hibrid Puiul de Bratescu-Voinesti si Caprioara de Garleanu (am scos un happy-ending desigur), am tot povestit pina cand copiii mei au inceput sa ma considere casetofon: “stop/ opreste, pune pauza, da povestea de la inceput”. Si pe masura ce povesteam, parca se lua oboseala din ei si deveneau tot mai activi. A fost momentul in care am avut revelatia: oare daca le numar oi, adorm?

Asa ca a fost odata un ciobanas care avea o turma de oi… (descriere ciobanas, descriere pajiste, descriere turma, etc)… si cumva am ajuns la partea in care oile trebuiau,una cate una, sa sara peste un gard, in timp ce ciobanasul le numara: -Hop, o oaie. Hop, doua oi. Hop, trei oi….

La douazeci de oi, unul dintre gremlini intreaba candid si timid: “-Mami, cate oi sunt?”. Ii indemn sa asculte mai departe povestea, ca sa afle. Cateva zeci de oi mai incolo, celalalt intreaba: “-Mami, mai sunt multe oi?!?”. Ii raspund si eu cum stiu mai bine: “-Hai sa le numaram de la inceput”.

Povestea de aseara am incheiat-o cu “Si ciobanasul a inceput sa caste de la atata numarat si a zis oilor: -Gata, acum trebuie sa dorm ca sunt foarte obosit, nu mai sare nimeni, o sa va numar cand ma trezesc. Sa fiti cuminti si sa nu plecati de linga gard, sa ascultati de caine, nu vreau sa va pierdeti si sa va manance lupul!”.

Intre timp, la ora opt seara, pe canapeaua din sufragerie Manzel atipise si el, asteptandu-ma si el tot pe mine sa termin de povestit.

Update puzzle Sissi

Trebuie sa termin odata puzzle-ul cu Sissi, pe care l-am reinceput numai de vreo 4 ori in ultimii 10 ani, fiindca astazi am cumparat unul nou, pe care stiu sigur ca il voi termina. Am  o singura masa dedicata pt puzzle -uri (confiscata de la gremlini, le-am spus ca masa lor de trenulet nu mai are loc in sufragerie), iar masa asta momentan e dedicata Imparatesei.

Da’ si cand termin, rama de aur ii fac lui Sissi!

clementoni-panoramapuzzle--2

Cand educatia da roade

M-am intors acasa, am cantat “Doi gremlini cucuieti”, feciorii ma asteptau de parca as fi lipsit un secol, nu zece minute pina la uscatorie.

-Mami, vrei o bucata de paine de la mine? ma intreba feciorul.

Cu ceva timp in urma, cand ma intrebau daca vreau apa de baut, mi-am facut socoteala ca nu e bine sa refuz astfel de oferte. (Poate se creeaza un obicei si nu ma uita la batranete). Asa ca am raspuns imediat “Da” si am intins mana sa mananc dumincatul – adevarul e ca imi era si foame.

-Mami, spala-te pe maini mai intai! mi-a taiat entuziasmul feciorul, disparand cu firmiturile mele.

Finul nasei

Stateam cu kinderii la calculator si ne uitam pe site-ul amazon, dadeam click-uri uitandu-ne la jucarii.

“-Asta vreau eu! – Si eu asta vreau!” se auzea la fiecare click de mouse. Le raspund ca desigur, tot ce au de facut e sa stranga banii si cumparam imediat.

Primul ma intreaba cati bani costa. Al doilea, dupa o pauza de gandire, raspunde intrigat: “-Eu vreau sa imi cumpere Nasa!”.

Prietenie

Gremlinul poruncitor catre frate-sau: “-Da-mi si mie avionul de sub masa!”. Celalalt se executa imediat cu desavarsita naturalete. Putin nedumerita, intreb: “Mai, ce e frate-tau, robotul tau?”.  “-Nu, e prietenul meu.”

Acum incep sa inteleg de ce, atunci cand ii intreb, unul imi raspunde ca prietenii lui la gradinita sunt numai fete, iar celalalt ca nu are prieteni.